|
PREZENTARE GENEALĂ
1. Lepra este o boală infecţioasă şi contagioasă, cauzată de bacilul Mycobacterium leprae, ce afectează pielea şi nervii periferici. Are o gamă largă de forme clinice, depinzând de prezenţa sau absenţa la persoanele infectate, a răspunsului imunitar mediat celular, asigurat de limfocitele T şi celulele asociate.
2. Antibioticele folosite împotriva bacilului leprei sunt: Dapson (Diamino–Difenil-Sulfon sau DDS), Rifampicin, Clofazimin şi Ofloxacin. Pentru a preveni rezistenţa la Dapson, se foloseşte, în locul monoterapiei, asocierea de antibiotice (polichimioterapiea sau multidrogterapia).
3. Lepra este, nu de multă vreme, o boală vindecabilă.
4. Personalul medical trebuie să arate, prin exemplul său, că bolnavii de lepră sunt oameni ca toţi oamenii.
5. Pătrunderea leprei în ţara noastră s-a petrecut mult mai târziu decât în celelalte ţări europene, învecinate nouă.
6. Primul document cert cu referire la existenţa acestei boli în ţara noastră, datează din anul 1816, când Dr. Caracaş semnalează prezenţa a 2 cazuri de lepră în Bucureşti.
7. Izvoarele de pătrundere a leprei la noi au fost multiple, ipoteză în sensul căreia pledează şi distribuţia geografică a bolii, pe două planuri: unul nordic şi altul sudic, planuri care, deşi contopite în parte, au păstrat în cursul timpului linia lor din trecut.
8. Locul de origine al primului din aceste izvoare, s-a găsit în Ungaria, furios bântuită de lepră, între secolele al XI-lea şi al XVI-lea. Acest izvor s-a repercutat prin intermediul Transilvaniei, asupra regiunilor subcarpatice ale Olteniei şi Munteniei.
9. În ce priveşte cel de al doilea izvor, cu răsunet asupra Câmpiei Dunărene, a fost de o provenienţă mai îndepărtată, anume din Levant, adus fie pe cale maritimă, de navigatorii din acea regiune, fie pe cale de uscat, prin intermediul armatelor turceşti, în cursul ocupaţiilor repetate ale provinciilor româneşti.
10. Un al treilea izvor îl constituie ţările vecine de la răsărit.
11. În Transilvania, până în 1454, au fost înfiinţate patru leprozerii. Apoi una la Sibiu în 1474 şi una la Cluj, în 1559.
12. În 1897, autorităţile medicale române au decis luarea primelor măsuri de profilaxie publică faţă de lepră, decretând înfiinţarea unei leprozerii în localitatea Răchitoasa, judeţul Galaţi, mutată la începutul secolului al XX-lea, la Tichileşti, lângă Isaccea, în judeţul Tulcea, din Dobrogea. În 1916, ocupanţii bulgari ai Dobrogei au distus leprozeria. Între 1918 şi 1928 leprozeria a funcţionat la Lărgeanca, în Basarabia. În 1928 leprozeria a fost readusă la Tichileşti, judeţul Tulcea, unde funcţionează fără întrerupere, până în prezent.
13. În prezent, în Spitalul Tichileşti sunt internaţi 20 de bolnavi, cu vârste cuprinse între 44 şi 84 de ani. Aceşti bolnavi sunt purtători de sechele grave, ce necesită îngrijire medicală spitalicească permanentă.
14. Aplicarea tratamentului cu sulfone, sub formă de monoterapie, la bolnavii de lepră din Spitalul Tichileşti, a dus la oprirea evoluţiei clinice şi stoparea transmiterii bolii la descendenţi, în cele mai multe dintre cazuri, ceea ce a reprezentat o etapă deosebit de importantă în eradicarea leprei în ţara noastră.
15. Tratamentul monoterapic cu sulfone (Promin, Dapson, Disulon) a fost introdus în România, de către Prof. Univ Dr. Pavel Vulcan, în anul 1950.
16. Tratamentul polichimioterapic (multidrogterapia – MDT), a fost aplicat în Spitalul Tichileşti, de Dr. Răsvan Vasiliu, în anul 1991.
17. Aplicarea polichimioterapiei a reprezentat actul decisiv în eradicarea leprei în România.
18. În cea mai mare parte a ţărilor Europei, boala a dispărut chiar înainte de introducerea medicamentelor specifice. Au fost avansaţi următorii factori care au contribuit la aceasta: condiţii mai bune de viaţă, hrană mai bună, igienă mai bună, locuinţe mai puţin populate.
19. Factorii socio-economici au jucat un rol important în epidemiologia leprei.
20. Spitalul Tichileşti nu mai este o leprozerie, în accepţiunea veche a termenului, adică un loc de izolare.
21. Planul de management al Spitalului Tichileşti, elaborat în anul 2006 de Dr. Răsvan Vasiliu, preconizează schimbarea în următorii 10, a profilului unităţii, din spital leprozerie, în spital de ingrijiri paleative.
22. Începând cu anul 2005, în unul din vechile pavilioanele ale spitalului, funcţionează cel mai modern cămin de bătrâni din judeţul Tulcea, proiect realizat de Dr. Răsvan Vasiliu, cu fonduri europene.
|
|
